Extratereștrii ar putea trăi unde oamenii n-ar avea șanse. Studiul care regândește căutarea lor

Extratereștrii ar trebui să fie ca noi, și-au spus decenii la rând oamenii de știință, și ar trebui să trăiască pe planete bogate în apă. Acum, lucrurile s-au schimbat și noua teorie are mai multe șanse de a ne învăța cum pot fi extratereștri acolo unde noi n-am avea nicio șansă.

Pentru oameni, Pământul a fost o planetă perfectă pe care să evoluăm, dar alte formă de viață s-ar fi dezvoltat din orice altceva, nu doar într-un mediu bogat în apă și oxigen. Totuși, cercetătorii au pornit de la această premisă și au căutat viață acolo unde ar fi apă. Acum, oameni de știință de la Universitatea Cornell publică un studiu care ne-ar putea fi de un mare ajutor în viitor.

Ei au pornit de la ideea că apa nu e un element vital decât pentru noi, iar căutând viață doar unde e apă ne-ar reduce posibilitățile și ar exclude lumile nehidratate. Astfel, gândind dincolo de tezele de până acum, echipa a fost creativă cu biologia și a creat o celulă ipotetică aptă de supraviețuire într-un mediu lipsit de apă. Studiul lor a fost publicat în revista „Science Advances“.

„Membrana dublă de lipide, care reprezintă baza vieții pe Pământ, nu e viabilă în afara biologiei bazată pe apă lichidă. Acest lucru i-a făcut pe astronomii care caută condiții potrivite pentru viață să caute exoplanete în interiorul zonei înguste în care există apă lichidă“, notează autorii studiului. „Totuși, se pot crea membrane celulare care să funcționeze la temperaturi mult mai joase decât cea la care apa e în stare lichidă?“ este întrebarea de la care au pornit.

Celula care ne poate ghida căutarea extratereștrilor

Astfel, cercetătorii s-au concentrat pe simularea unei celule care ar putea supraviețui pe Titan, luna planetei Saturn, singura din sistemul solar cu o atmosferă densă și singura lume din afara Pământului care susține lichid pe suprafața ei, dar sub forma metanului. Echipa s-a bucurat de suportul lui Paulette Clancy, specialistă în dinamică moleculară, și inginerii chimiști James Stevenson și Jonathan Lunine. Împreună, au creat o celulă pe care au denumit-o „azotozom“.

Această formă de viață ipotetică ar fi compusă din nitrogen, carbon și hidrogen și ar avea aceeași flexibilitate și durabilitate la temperaturi criogenice ca membranele noastre cu apă la temperatura camerei. Ideea de a gândi designul unei forme de viață pentru un anumit mediu e o inversare a mecanismelor evoluționiste, în care mediul contribuie la dezvoltarea formelor de viață.